"ALTITUDINI" ISSN 2247-7993, Anul I, Nr.1(sept.-dec. 2011) .pdf Descărcaţi!

ATITUDINE la ALTITUDINE sau ALTITUDINEA ATITUDINII!

Trebuie să recunosc că, atunci când unul dintre colegii mei din conducerea SLI Vrancea m-a sunat să mă roage să scriu un articol pentru numărul inaugural al acestei reviste, am avut puţine emoţii. Emoţii şi amintiri în acelaşi timp. Mă gândeam cu plăcere la perioada de început a activităţii mele sindicale. În 2004 am fost ales lider de sindicat în judeţul Maramureş. În toamna acelui an am considerat împreună cu colegii mei că e nevoie de o publicaţie a acestui sindicat. Astfel s-a născut atunci JURNALUL SINDICAL, publicaţie a SLI Maramureş care apare lunar şi în prezent. Şi acum, ca şi atunci, consider că e nevoie de o publicaţie a organizaţiei sindicale. De aceea am susţinut în 2007, când am fost ales secretar general al FSLI, reeditarea revistei federaţiei, CATEDRA. Deocamdată aceasta apare doar electronic însă speram ca în curând ea va ajunge şi tipărită. E nevoie de informare permanentă şi comunicare eficientă cu membrii de sindicat. Va trebui ca pe lângă formatul pe hârtie orice publicaţie să fie şi în format electronic. Internetul este viitorul, oricât de conservatori ar fi unii dintre noi. Acest lucru este foarte important în această perioadă când mişcarea sindicală trece prin reforma maximă. Acum, când legislaţia din învăţământ şi din sindicat este în continuă modificare, este nevoie de informare şi comunicare. Din experientă pot spune că, pentru ca această revistă să poată rezista în timp, e nevoie de două elemente esenţiale: cei care scriu şi cei care citesc. Cu cât vor fi mai pregnante aceste elemente, cu atât va fi mai consistentă şi durabilă această revistă. Felicit pe cei care au avut curajul să pună pe picioare această revistă şi sper să fie mereu la ALTITUDINE prin ATITUDINEA organizaţiei SLI Vrancea.
La cât mai multe şi consistente apariţii vă doresc dumneavoastră şi celor care editează revista A(L)TITUDINE. Mult succes în noul an şcolar şi să auzim numai de bine.
Mereu al dumneavoastră, Liviu Marian Pop, Secretar General FSLI , liviumarianpop@fsli.ro

EDITORIAL:Un nou an şcolar sub semnul deznădejdii!

Nu ştiu când va ieşi soarele pe uliţa şcolii, dar pot să scriu că ziua aceea e departe atâta timp cât cadrele didactice sunt nevoite să meargă în instanţă şi să ceară aplicarea unor hotărâri judecătoreşti. Potrivit Legii Educaţiei, o lege cu o puternică tentă politică, dispare titularizarea, de acum încolo aceasta se va face în unitatea şcolară şi nu ne putem aştepta decât la un val de contestaţii. Îşi face simţită prezenţa tot mai frecvent pata de culoare politică şi nu mai putem aminti de performanţă. Cu 3% din PIB şi cu o reducere a salariului cu 12%, iar a veniturilor, în unele cazuri cu peste 40%, dascălii simt că le fuge pământul de sub picioare. Nu e departe ziua când vom vorbi despre somaj în învăţământ, mai mult, în jur de 10 mii de posturi se află în pericol, aşa că e tot mai greu să amintim de îndeplinirea misiunii cu pasiune. Există o avalanşă de cereri pentru concedii fără plată şi boală, încă un semn că stresul şi umilinţa dăunează grav sănătăţii, încă o dovadă că apatia nu face altceva decât să sape tot mai adânc în defavoarea noastră. Suntem cu toţii, atentie, într-o situaţie precară şi timpurile de acum lucrează, unii lasă impresia că într-o bună zi culoarea portocalie va fi culoarea costumului popular. Fără solidaritate nu putem avea speranţă, stimaţi colegi, azi e nevoie de solidaritate mai mult decât ieri, numai împreună vom putea aşeza învăţământul pe o cale corectă, iar dacă n-o vom face azi s-ar putea ca mâine să fie prea târziu. E timpul să depăşim starea de apatie generală. Trebuie să ieşim de sub umbrela deschisă de către cei care conduc destinele învăţământului şi care insistând pe cazuri, ce-i drept izolate, ne trimit în sfera infracţionalităţii, spre analiza opiniei publice, de multe ori regizată, pentru a ne supune discreditării. Starea de spirit de acum nu ne îngăduie să fim doar martori, calitatea de martori nu ne ajută. Umăr lângă umăr, eliminind imixtiunea intruşilor puşi să ne fragilizeze solidaritatea, prin acţiuni unitare vom reuşi nu numai să atragem atenţia celor care hotărăsc destinele învăţământului, ci să ia decizii corecte în interesul întregului sistem.
Şi să nu uităm că o ţară are atâta viitor câtă înţelepciune şi moralitatea posedă elita sa politică.
Emil Tudor, preşedinte SLI Vrancea

MOTIVE PENTRU CARE ANGAJAŢII SE ÎNSCRIU ÎN SINDICATE

Angajații, ca persoane individuale, pot avea o influență scăzută în relațiile de muncă cu managerii și angajatorii. Însă, ei ar dori să aibă o influență mai mare, mai ales în situațiile când simt că sunt tratați nedrept de către manageri și angajatori. Ca soluție pentru aceste situații, angajații dezvoltă sau se înscriu în structuri sindicale care se implică în corectarea problemelor resimțite de ei. Aceste structuri sindicale acționează la nivel de organizație (unitate), iar pentru a avea un cuvânt de spus la nivel regional sau național se afiliază la confederații sindicale care le reprezintă intersele.
Angajații se sindicalizează în mare măsură pentru că:
- au nevoi economice și privind condițiile de muncă sunt nemultumiți de practicile managerilor;
- doresc să-și îndeplinească nevoi sociale și de statut.
Acestea însă nu le pot obține acționând individual, motiv pentru care se înscriu în sindicate. În ce privește nevoile economice și cele legate de condițiile de muncă, angajații se înscriu în sindicat pentru că sunt nemultumiți de salarii, beneficii, condiții și pentru că percep sindicatul ca fiind în stare să îi ajute în aceste aspecte. Dacă în trecut sindicatele s-au dezvoltat prin negocierea unor aspecte (tradiționale) privind salariile și beneficiile, acum ele se implică în negocierea contractului de muncă, a dezvoltarii angajaților, a factorilor de sănătate, a măsurilor de restructurare a organizației. Pe de alta parte, angajații sesizează sindicatul atunci când percep că practicile managerilor privind promovările, transferurile, distribuirea sarcinilor sunt nedrepte, iar sindicatul se implică în rezolvarea acestor probleme. Promovările, distribuirea sarcinilor, participarea la traininguri au devenit obiective pentru sindicate și pentru că angajații sunt mult mai bine instruiți decât erau în trecut și vor să fie implicați mai mult în deciziile care le afectează locurile de muncă.
Nu în ultimul rând, angajații aderă la un sindicat pentru a avea oportunități să discute cu angajați care au dorințe, interese, probleme similare și care vor să găsească rezolvări/ ameliorari la acestea.
Pornind de la nevoile angajaților, sindicatul are la îndemână următoarele acțiuni: negocierea contractului colectiv de muncă (la nivel de unitate, de ramură, la nivel național în funcție de reprezentativitatea structurii sindicale); administrarea contractului colectiv de muncă (sesizarea aspectelor din contract care nu sunt respectate sau care sunt înțelese de management diferit faţă de angajaţi/sindicat); primirea și rezolvarea plângerilor adresate de angajați ca urmare a nedreptăților pe care le resimt la locul de muncă; informarea angajaților cu privire la situații, probleme cu care se pot întâlni la locul de muncă și modul cum le pot rezolva; sprijinirea angajaților aflați în situații dificile etc.
Aspecte majore ale contractului colectiv de muncă
negociate de sindicat cu patronatul
Referitor la contractul colectiv de muncă, acesta este un document foarte important în care se specifică termenii, condițiile, regulile sub care angajații și managerii vor opera. Articolele majore ale contractului colectiv pot furniza informații despre: salarii, posturi, concedii, timpul de muncă, transferuri, reguli de disciplină, drepturi ale managerilor, protecția sindicatului, proceduri de adresare a plângerilor, timp de muncă peste program, proceduri de protecție, rezilierea contractului, vechime, pensii și alte beneficii.
Alte clauze pot acoperi aspecte privind:
- limite şi proceduri privind evaluarea performanţei;
- îngrijirea bătrânilor, a copiilor, prevederi privind echilibrul dintre viaţa de familie şi cea profesională;
- servicii medicale;
- protecţia împotriva riscurilor;
- beneficii pentru membrii familiei.
Sorin Bozbici, vicepreşedinte SLI Vrancea

« SINDICATUL EŞTI TU ! »

De multe ori am reflectat la întrebarea: ce competenţe şi capacităţi ar trebui să aibă sindicatul pentru a face faţă cerinţelor membrilor pe care îi reprezintă? După îndelungi tatonări am ajuns la concluzia că sindicatul trebuie să aibă capacitate de realizare. Capacitatea de realizare împreună cu puterea membrilor dau sindicatelor PUTERE. Aşadar puterea sindicatelor porneşte în primul rând de la membrii săi. Acest lucru este valabil atât cantitativ, cât şi calitativ. Numărul de membri este o unitate de măsură importantă pentru posibilitatea organizaţiei de a avea o influenţă semnificativă în lupta pentru obţinerea unor drepturi şi interese. Dar atâta timp cât la nivel de ramură (învăţământ) există mai multe sindicate, PUTEREA scade. Partenerul de negociere profită din plin de divergenţele interne şi concurenţa dintre sindicate. Aşa cum am spus, nu este importantă doar cantitatea membrilor, ci şi calitatea acestora. Cu ce ajută numărul mare de membri al unui sindicat , dacă ei nu se implică activ pentru interesele lor? Motto-ul unui sindicat ar trebui sa fie „SINDICATUL EŞTI TU!”. Numai activitatea membrilor va transforma numărul acestora şi în PUTERE! Capacitatea de realizare poate fi atinsă numai dacă va exista UNITATE în aşa numitul pluralism sindical şi o capacitate de activare suficientă în rândul membrilor.
Un alt punct de vedere ar fi acela că sindicatul ar trebui să fie cel care ascultă şi nu cel care să fie ascultat. Se creează astfel raporturi cu totul noi şi apar şi alte idei, care ar putea fi importante pentru activitatea sindicală. Există o serie întreagă de probleme ale membrilor în viaţa cotidiană, care pentru ei sunt foarte importante, dar pe care conducerea sindicatului de multe ori nu le cunoaşte. Acest lucru îl vom schimba curând!
Constantin Ionescu, vicepreşedinte SLI Vrancea

Şcoala în zborul său... frânt?

Au trecut 22 de ani de căutări şi regăsiri ale neamului românesc în propriile deschideri şi limite, iar şcoala în sensul său autentic nu poate decât să-i urmeze mersul. Unde suntem acum? Spre ce ne îndreptăm? Nimeni nu ştie. De ce anume? Fiindcă diriguitorii săi şi-au lăsat coloana vertebrală dincolo de sensul metafizic al fiinţei, elegant vorbind. Sălăşluind cu îngăduinţă la marginea „marelui lanţ al fiinţei”, diriguitorii şcolii româneşti nu pot să vadă dincolo de propriile lor limite. Ce e şcoala pentru ei? Un loc în care promovează oameni după micimea măsurii lor. Un loc în care loazele devin „modele” pentru colegii oneşti, pentru suflete candide aflate la vârsta marilor căutări.
Voi miniştri şi alţi băgători în seamă, VĂ ACUZ: pentru amăgirea atâtor suflete nevinovate: cadre didactice, copii, părinţi; pentru albeaţa de pe creier de care toţi daţi dovadă smintind ceea ce Dumnezeu a lăsat spre desăvârşire şi împlinire; pentru lipsa de măsură, pentru ipocrizia de care daţi dovadă fapt care poate să ne scoată din istorie. Pe voi, înţeleg; dar pe noi de ce?
Gicu-Valentin Dogaru, Secretar Executiv SLI Vrancea

Un vis al învăţătorimii vrâncene

" De Soveja, leagănul Mioriţei şi locul naşterii savantului Simion Mehedinţi, staţiune climaterică renumită pentru cel mai ozonat aer din ţară, s-a legat şi unul din visele cele mai frumoase ale dăscălimii vrâncene: acela de a avea o casă de odihnă proprie. Istoricul acestei idei se concretizează în date reale de arhivă încă din anul1933. (Prof Vasile Țibrea- Revista „Gest si cuvant”, nr.5, Focsani-2011)
• În anul 2007 Consiliul Judeţean al SLI Vrancea aprobă iniţierea unor demersuri în vederea achiziţionării unui teren şi construirea unei clădiri destinate agrementului şi activităţilor culturale, educative şi de perfecţionare pentru membrii săi activi şi pensionari.
Construcţia a început în anul 2010 pe un teren de 1000mp situat într-o poziţie superbă, vis-a-vis de hotelul Zboina, cel mai mare hotel turistic din Soveja, aflat şi el plină reabilitare. Este o construcţie P+2, cu arhitectură modernă, cu două intrări şi demisol, cu 50 locuri de cazare pe serie, sală de conferinţe(multimedia) cu o capacitate de 100 de locuri, 2 bucătării şi toate celelalte utilităţi necesare petrecerii unor zile plăcute de odihnă. În acest moment (31 august2011) construcţia este ridicată "la roşu" şi realizate tencuielile interioare.
IMPORTANT : De această construcţie vor beneficia toti membrii de sindicat activi şi pensionari şi nu conducerea SLI Vrancea, dupa cum spun "gurile rele"!!!
BIROUL OPERATIV AL S.L.I. VRANCEA

DE PRIN ŞCOLILE VRÂNCENE

Educaţie a ca dragostea, întâi trece prin stomac şi apoi urcă. Dacă noi avem stomacul gol, oare cine mai urcă? Mulţi spun că pasiunea şi dragostea de neam, de ţară, de copii îi determină să muncească pe brânci şi să se ducă la şcoală, chiar dacă au rate la bancă mai mari decât salariul, copiii nu au ce mânca la facultate şi nu au cu ce să se întreţină. E o situaţie normală? Nu, e o nebunie în care am ajuns din cauza unor incompetenţi, unor oameni slugarnici şi fantasmagonici care iau decizii din pix de pe scaunul lor de piele de la Bucureşti. Realitatea din şcoala vrânceană e cruntă. Am colindat judeţul Vrancea de la un capăt la altul. Am văzut lucruri foarte bune, dar şi multe rele. Nu pot să nu remarc o şcoală frumoasă şi cu rezultate deosebite precum cea de la Vintileasca, unde directoarea Stana Apostu Georgescu face adevărate minuni. Trec în revistă şi Şcoala Gugeşti, la fel Costina Iancu, un profesor făcut să fie director. Aici un rol important îl are Vasile Vatră, un primar remarcabil. De asemenea Slobozia Bradului, unde chiar dacă nu mai este director Voica Costache are meritele ei. Primarul Valerică Zamfirescu a schimbat faţa şcolilor şi arată aşa cum îi place lui să spună ca după Neckermann. Nu pot să nu îi evidenţiez pe învăţătorul Dumitru Tabac de la Dumitreşti care a făcut ca Şcoala cu clasele I-IV din satul Giurcari să fie de o frumuseţe rară cum nu găseşti în tot judeţul Vrancea. Şi la Dumitreşti Grupul Şcolar se află în reabilitare, iar directorul de aici Sorinel Stănilă, fost lider de-al nostru face lucruri bune. Şcoli frumoase şi cu oameni de toată isprava găseşti şi la Cândeşti, Slimnic din comuna Tîmboieşti. Un om inimos este şi directorul şcolii din Corbiţa, Adrian Grosulescu, care mai mult munceşte decât vorbeşte. Ar fi multe de spus, dar lucrurile se văd cel mai bine la faţa locului, la om acasă, acolo unde fiecare îşi dă silinţa mai mult sau mai puţin să le deschidă drumul în viaţă bondocilor care păşesc sfioşi pragul şcolii. Vă promit că o să vin în fiecare şcoală, nu contează că e în oraş, la câmpie sau sus pe munte. Suntem o echipă tânără de oameni pricepuţi, oameni de care aveţi nevoie. Eu nu o să uit niciodată că „eu sunt servitorul dumneavoastră şi nu invers“. Nu ezitaţi atunci când aveţi o problemă, sau pur şi simplu vreţi să discutaţi cu mine. Sunt aici pentru dumneavoastră.
Aurel Şelaru, vicepreşedinte SLI Vrancea

A apărut primul număr al revistei ALTITUDINI, publicaţie de informare, atitudine şi opinie a personalului din învăţământ, membri ai Sindicatului Liber din Învăţământ Vrancea!
"ALTITUDINI" , Nr.1 Anul I (sept-dec 2011) Vizualizaţi AICI pdf.