EDITORIAL:Un nou an şcolar sub semnul deznădejdii!

Nu ştiu când va ieşi soarele pe uliţa şcolii, dar pot să scriu că ziua aceea e departe atâta timp cât cadrele didactice sunt nevoite să meargă în instanţă şi să ceară aplicarea unor hotărâri judecătoreşti. Potrivit Legii Educaţiei, o lege cu o puternică tentă politică, dispare titularizarea, de acum încolo aceasta se va face în unitatea şcolară şi nu ne putem aştepta decât la un val de contestaţii. Îşi face simţită prezenţa tot mai frecvent pata de culoare politică şi nu mai putem aminti de performanţă. Cu 3% din PIB şi cu o reducere a salariului cu 12%, iar a veniturilor, în unele cazuri cu peste 40%, dascălii simt că le fuge pământul de sub picioare. Nu e departe ziua când vom vorbi despre somaj în învăţământ, mai mult, în jur de 10 mii de posturi se află în pericol, aşa că e tot mai greu să amintim de îndeplinirea misiunii cu pasiune. Există o avalanşă de cereri pentru concedii fără plată şi boală, încă un semn că stresul şi umilinţa dăunează grav sănătăţii, încă o dovadă că apatia nu face altceva decât să sape tot mai adânc în defavoarea noastră. Suntem cu toţii, atentie, într-o situaţie precară şi timpurile de acum lucrează, unii lasă impresia că într-o bună zi culoarea portocalie va fi culoarea costumului popular. Fără solidaritate nu putem avea speranţă, stimaţi colegi, azi e nevoie de solidaritate mai mult decât ieri, numai împreună vom putea aşeza învăţământul pe o cale corectă, iar dacă n-o vom face azi s-ar putea ca mâine să fie prea târziu. E timpul să depăşim starea de apatie generală. Trebuie să ieşim de sub umbrela deschisă de către cei care conduc destinele învăţământului şi care insistând pe cazuri, ce-i drept izolate, ne trimit în sfera infracţionalităţii, spre analiza opiniei publice, de multe ori regizată, pentru a ne supune discreditării. Starea de spirit de acum nu ne îngăduie să fim doar martori, calitatea de martori nu ne ajută. Umăr lângă umăr, eliminind imixtiunea intruşilor puşi să ne fragilizeze solidaritatea, prin acţiuni unitare vom reuşi nu numai să atragem atenţia celor care hotărăsc destinele învăţământului, ci să ia decizii corecte în interesul întregului sistem.
Şi să nu uităm că o ţară are atâta viitor câtă înţelepciune şi moralitatea posedă elita sa politică.
Emil Tudor, preşedinte SLI Vrancea