luni, 31 octombrie 2011

DE PRIN ŞCOLILE VRÂNCENE

Educaţie a ca dragostea, întâi trece prin stomac şi apoi urcă. Dacă noi avem stomacul gol, oare cine mai urcă? Mulţi spun că pasiunea şi dragostea de neam, de ţară, de copii îi determină să muncească pe brânci şi să se ducă la şcoală, chiar dacă au rate la bancă mai mari decât salariul, copiii nu au ce mânca la facultate şi nu au cu ce să se întreţină. E o situaţie normală? Nu, e o nebunie în care am ajuns din cauza unor incompetenţi, unor oameni slugarnici şi fantasmagonici care iau decizii din pix de pe scaunul lor de piele de la Bucureşti. Realitatea din şcoala vrânceană e cruntă. Am colindat judeţul Vrancea de la un capăt la altul. Am văzut lucruri foarte bune, dar şi multe rele. Nu pot să nu remarc o şcoală frumoasă şi cu rezultate deosebite precum cea de la Vintileasca, unde directoarea Stana Apostu Georgescu face adevărate minuni. Trec în revistă şi Şcoala Gugeşti, la fel Costina Iancu, un profesor făcut să fie director. Aici un rol important îl are Vasile Vatră, un primar remarcabil. De asemenea Slobozia Bradului, unde chiar dacă nu mai este director Voica Costache are meritele ei. Primarul Valerică Zamfirescu a schimbat faţa şcolilor şi arată aşa cum îi place lui să spună ca după Neckermann. Nu pot să nu îi evidenţiez pe învăţătorul Dumitru Tabac de la Dumitreşti care a făcut ca Şcoala cu clasele I-IV din satul Giurcari să fie de o frumuseţe rară cum nu găseşti în tot judeţul Vrancea. Şi la Dumitreşti Grupul Şcolar se află în reabilitare, iar directorul de aici Sorinel Stănilă, fost lider de-al nostru face lucruri bune. Şcoli frumoase şi cu oameni de toată isprava găseşti şi la Cândeşti, Slimnic din comuna Tîmboieşti. Un om inimos este şi directorul şcolii din Corbiţa, Adrian Grosulescu, care mai mult munceşte decât vorbeşte. Ar fi multe de spus, dar lucrurile se văd cel mai bine la faţa locului, la om acasă, acolo unde fiecare îşi dă silinţa mai mult sau mai puţin să le deschidă drumul în viaţă bondocilor care păşesc sfioşi pragul şcolii. Vă promit că o să vin în fiecare şcoală, nu contează că e în oraş, la câmpie sau sus pe munte. Suntem o echipă tânără de oameni pricepuţi, oameni de care aveţi nevoie. Eu nu o să uit niciodată că „eu sunt servitorul dumneavoastră şi nu invers“. Nu ezitaţi atunci când aveţi o problemă, sau pur şi simplu vreţi să discutaţi cu mine. Sunt aici pentru dumneavoastră.
Aurel Şelaru, vicepreşedinte SLI Vrancea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu