Au trecut 22 de ani de căutări şi regăsiri ale neamului românesc în propriile deschideri şi limite, iar şcoala în sensul său autentic nu poate decât să-i urmeze mersul. Unde suntem acum? Spre ce ne îndreptăm? Nimeni nu ştie. De ce anume? Fiindcă diriguitorii săi şi-au lăsat coloana vertebrală dincolo de sensul metafizic al fiinţei, elegant vorbind. Sălăşluind cu îngăduinţă la marginea „marelui lanţ al fiinţei”, diriguitorii şcolii româneşti nu pot să vadă dincolo de propriile lor limite. Ce e şcoala pentru ei? Un loc în care promovează oameni după micimea măsurii lor. Un loc în care loazele devin „modele” pentru colegii oneşti, pentru suflete candide aflate la vârsta marilor căutări.Voi miniştri şi alţi băgători în seamă, VĂ ACUZ: pentru amăgirea atâtor suflete nevinovate: cadre didactice, copii, părinţi; pentru albeaţa de pe creier de care toţi daţi dovadă smintind ceea ce Dumnezeu a lăsat spre desăvârşire şi împlinire; pentru lipsa de măsură, pentru ipocrizia de care daţi dovadă fapt care poate să ne scoată din istorie. Pe voi, înţeleg; dar pe noi de ce?
Gicu-Valentin Dogaru, Secretar Executiv SLI Vrancea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu